De toate maratoanele imi aduc aminte cu placere, dar Brasov Marathon mi-l voi aminti intr-un mod special deoarece a fost prima cursa de alergare in care nu am avut dureri.
Cum am reusit acest lucru? In primul rand, alimentatia a jucat un rol foarte important urmata de antrenament (putin cei drept), si odihna. La Semimaraton Intersport m-am simtit foarte rau, pe langa durerile musculare m-au durut si ficatul si splina, drept pentru care am spus ca trebuie sa fac ceva, sa schimb ceva. Mi-am propus ca timp de o luna de zile, cat mai era pana la Brasov Marathon, sa alerg macar de doua ori pe saptamana, sa mananc totul crud si sa dorm in jur de 7-8 ore pe noapte.
Nu am respectat totul integral, dar alimentatia vegana cruda am reusit sa o respect pentru ca nu mi-a fost greu fiind vegetariana de 7 ani. Desi sunt vegetariana de multi ani nu am mancat tot timpul crud sau sanatos, renuntand la carne din filosofie si nu din dorinta de a avea un regim alimentar cat mai natural. In primul an de vegetarianism am mancat haotic, fiind inca in adolescenta, fara sa caut informatii despre regimul vegetarian, avand in jurul meu persoane care priveau cu scepticism acest lucru sau care chiar se impotriveau, dar in schimb aveam ca aliat jainismul si Istoria Religiilor a lui Eliade de unde aflam tot felul de lucruri care ma incurajau. Cu timpul am inceput sa citesc articole, carti despre hrana vie si sa constientizez importanta a ceea ce mancam. Am avut perioade (luni sau ani) in care am fost lacto-vegetariana, ovo-lacto-vegetariana sau vegana. Intotdeauna am simtit nevoia sa introduc sau sa scot anumite produse de origine animala (lactate si oua) din alimentatie pentru o anumita perioada de timp. In ultima vreme le-am eliminat din nou, iar pentru alergare am introdus in catitati mai mari si nelipsite de la aproape nici o masa semintele de in bogate in omega 3, susanul bogat in calciu, telina care este benefica pentru articulatii si nuca de cocos a carei apa este bogata in electroliti (apa am consumat-o, in special, cu cateva zile inainte de concurs si in ziua concursului).
Pe langa alimentatia variata, echilibrata si sanatoasa mi-am imbunatatit si tehnica de alergare cu ajutorul prietenului meu care in timpul antrenamentelor imi spunea ce trebuie sa corectez. Astfel, in timpul maratonului cand simteam usoare dureri de genunchi imi rasuna in minte vocea prietenului meu care spunea “alearga pe varfuri si nu mai calca precum o rata 🙂 ), tine umerii drepti, trage de brate inainte si-napoi, nu in lateral, controleaza-ti respiratia, etc.”
Un alt factor care a contribuit la inlaturarea durerilor crunte de genunchi a fost Balance Tape. Am vazut si alti sportivi purtand acea banda, iar pe unii chiar i-am intrebat care sunt efectele ei si pentru ca raspunsul a fost pozitiv m-am hotarat sa-mi “bandajez” si eu genunchii 🙂 . Mi-a facut bine acea banda, drept pentru care le multumesc celor care mi-au oferit informatii din propria experienta.
(Foto: Brasov Marathon)
Cursa a fost dificila cu urcari si coborari lungi, dar pentru ca mi-am dozat efortul si nu am tras de mine, cum aveam inainte obisnuinta sa fac, am terminat maratonul fara sa ma chinui si fara sa am nici macar febra musculara. Am luat startul usor, nu m-am grabit, am vorbit chiar si la telefon, dupa care am inceput treptat sa maresc ritmul pe care l-am mentinut pe urcari, iar pe coborari, ca sa nu am probleme cu genunchii, alergam usor sau chiar mergeam. Cand intampinam dificultati ma gandeam la ultramaratoanele pe care le-am alergat de 70, 90 sau 100 km si imi spuneam ca acum nu sunt decat 42 si ca se vor termina repede 🙂 ).
Scopul meu nu a fost unul in termeni de castig, iar motivatia instrinseca a fost cea care m-a ajutat sa-mi ating obiectivul: sa termin un maraton fara dureri si sa demonstrez ca se poate acest lucru daca mananci sanatos si ai un minim de antrenament. M-am bucurat foarte mult de alergare, iar in portiunile in care eram singura eram si mai fericita si imi doream sa nu ajung pe nimeni din urma si nici altcineva sa nu ma ajunga pe mine. Nu sunt mizantropa, dar locurile in care se desfasoara maratoanele montane sunt superbe si e atat de linistitor sa-ti auzi doar pasii tai si cum iti trosnesc unele crengi sub picioare, sa te bucuri de frumusetea peisajelor si de natura chiar si in alergare la un maraton, cand poate ar trebui sa te gandesti cum sa faci sa-i ajungi pe cei din fata si sa fii stresat sa nu te depaseasca altcineva.
(Foto: Cojan Gabriel)
Oricum, m-am bucurat si de prezenta celor cu care am mers scurte portiuni din traseu si le multumesc pentru companie 🙂 .
(Foto: Toma Bratu)
Am putut alerga mult timp singura si pentru ca traseul a fost foarte bine marcat si nu am avut probleme cu orientarea, nu m-am ratacit (cum am obiceiul) si nu am fost nevoita sa astept pe altcineva cu care sa merg. Bravo CPNT-istilor pentru traseul bine marcat!
Am facut 6 ore si 8 minute si m-am clasat pe locul 2 la fete.
Mancati sanatos, odihniti-va si antrenati-va pentru urmatoarele concursuri!
Felicitari organizatorilor si tuturor concurentilor!